Accidentele vasculare cerebrale reprezintă cel mai important capitol din patologia nervoasă .  AVC- ul este „o disfuncţie neurologică acută de origine vasculară cu simptome şi semne care corespund şi implică ariile corticale” ( OMS ). AVC–ul provoacă disfuncţie neuro-motorie care produce hemiplegia sau paralizia unei jumătăţi a corpului incluzând membrele, trunchiul şi câteodată faţa şi structurile care sunt contralateral emisferei cerebrale lezate. Astfel, o leziune în emisfera cerebrală stângă (AVC în emisfera stângă) produce hemiplegie pe partea dreaptă şi invers.

        Cauzele declansarii unui AVC  sunt multiple

a.      Leziuni vasculare : obstructia arterelor cerebrale in cursul aterosclerozei cerebrale si ale arteritelor. embolii cerebrale in cursul stenozei mitrale, al endocarditelor, al fibrilatiilor arteriale. hemoragia cerebrala.tromboflebitele venelor corticale.

b.     Leziuni traumatice se datoresc fie unei ranir directe a substantei cerebrale, fie unei compresiuni printr-un hematom.

c.     Hemiplegii de origine infectioasa. Dintre infectiile cronice citam: tuberculoza si sifilisul. Dintre infectiile acute care pot determina o hemiplegie amintim:abcesul cerebral, meningitele acute, encefalitele virotice.

 Tratament medicamentos

     In hemiplegie si paraplegie interventia medicamentoasa implica folosirea de doze mari de vitamina B1, B6, B12 si regeneratoare nervoase.In cazul aparitie de redoare articulara si de contracturi musculare se prescriu decontracturante cum ar fi: clorzoxazona, midocalmul, diazepamul.Cauzele si sindromul fiziopatic se combat prin analgezice, neuroleptice , vazodilatatoare, simptomatice si la nevoie prin infiltrari anestezice pe sistemul simpatic.Sedativele si ascioleticele diminueaza simptomatologia subiectiva si trairile penibile generate de gandul infirmitatii ireversibile, diminuare care permite mobilizarea fortelor energetice ale organismului.

 Tratament prin electroterapie

          Ionizări transversale cu sulfură de Mg 2-10% sau clorură de Mg, 4% polul pozitiv bifurcat, iar polul negativ pe occiput, intensitatea 2-3 mA, durata 10-20 minute, zilnic o şedinţă, 15 şedinţe pe serie.  Ionizări cu Ca clorat, 1-10% polul pozitiv activ, bicuricular, negativ, occipital, 1-2 mA, durata 10-20 minute, zilnic o şedinţă, 10 - 12 şedinţe pe serie. Curenţi cu impulsuri, frecvenţa 60, creşterea ICR impulsuri 8, 2-3 mA, durată 30 minute, zilnic o şedinţă, total 10-12 şedinţe pe serie.  Decontracturări pentru segmente distale, electrodul negativ pe muşchii antagonişti celor contractaţi, 10-12 mA, 10-15 minute, zilnic o şedinţă,10-12 şedinţe pe serie.Interferenţiali. Se începe cu braţul, cu ajutorul a 4 plăci (electrozi). Frecvenţă rapidă, 20 minute, intensitate uşoară, apoi 5 minute frecvenţă lentă, după care se tratează gamba respectivă.Unde scurte pe articulaţiile dureroase, zilnic 20 minute o şedinţă, doze calde III şi IV. Tratamentul trebuie făcut cu perseverenţă pentru a combate contractarea în flexie. Galvanizările descendente ale coloanei cu electrod pozitiv la ceafă şi negativ la sacru sau anterior: electrod negativ pe abdomen, electrodul pozitiv pe stomac (în cazul paraplegiilor).

Tratament prin masaj:

Efectele fiziologice ale masajului sunt multiple. Se atribuie masaj acţiuni locale cum sunt:                                                                        -acţiune sedativ asupra nevralgiilor, mialgiilor, artralgiilor : acţiune hiperemiantă locală de îmbunătăţire a circulaţiei locale care se manifestă prin încălzirea şi înroşirea tegumentelor: înlăturarea lichidelor interstiţiale de stază cu accelerarea proceselor de resorbţie                                                                                     

De asemenea masajul are o serie de acţiuni generale asupra organismului ca:                                                                                - stimularea funcţiilor aparatului circulator şi respirator creşterea metabolismului bazal. efecte favorabile asupra stării generale a bolnavului, cu îmbunătăţirea somnului, îndepărtarea oboselii etc.                       

La acestea trebuiesc adăugate şi efectele excitante exercitate de  masaj asupra terminaţiunilor nervoase din muşchi, ligamente şi tendoane (proprioceptori). 

 Scopul Kinetoterapiei în AVC este dobândirea de către pacient a unui grad cât mai mare de independenţă funcţională. În cazul bolnavilor hemiplegici se urmăreşte stabilirea unui program care să faciliteze învăţarea actelor motorii şi să favorizeze refacerea funcţională.