Poliatrita reumatoidă face parte din grupa reumatismelor abarticulare si este întâlnită în literatură şi sub numele de poliartrita cronică evolutivă. Este o boală imunoinflamatorie, cronică şi progresivă, cu evoluţie îndelungată şi cu pusee acute, care afectează cu predilecţie articulaţiile mici ale extremităţilor (membrelor) în mod simetric şi distructiv, cu modificări radiologice şi osteoporoză. Boala poate cointeresa virtual oricare din ţesuturile conjunctive ale corpului.

.  Spre deosebire de reumatismul articular acut, care „muşcă inima şi linge articulaţiile”, poliartrita reumatoidă nu interesează inima, dar „muşcă articulaţiile” şi când şi-a împlântat dinţii în articulaţii nu le mai lasă până la distrugerea lor mai mult sau mai puţin completă. Este cea mai invalidantă dintre formele de reumatism

          Cauzele aparitiei bolii rezultă din interacţiunea a trei categorii de factori: ereditatea, infecţia şi autoimunitatea . Debutul poliartritei reumatoide poate fi determinat de traume psihice, efort fizic şi traumatisme articulare sau expunerea la frig şi infecţii ale căilor respiratorii superioare.

       Simptomele de debut cel mai frecvent întâlnite sunt următoarele:

-         redoare articulară matinală prelungită;

-         poliartralgii episodice;

-         tumefieri articulare;

-         mialgii, slăbiciune musculară în special la umeri;

-         oboseală;

-         pierdere ponderală,

-         stare de disconfort.

.         Instalarea, cel mai deseori, este gradată, ea făcându-se în luni, mai rar în ani . Debutul acut, fulminant, nu este frecvent; când se produce, el apare mai ales la copii.

Examenul radiologic pune în evidenţă osteoporoza, la început limitată, la nivelul oaselor carpului, mai târziu diferă şi este însoţită de microgeode, iar în formele avansate dispar spaţiile articulare, apar subluxaţii, anchiloze osoase. În faza terminală, bolnavul a devenit un individ caşectic, cu infirmităţi grave. În acest stadiu, procesul inflamator, de obicei se stinge, deşi pot apărea din nou puseuri.

Diagnosticul pozitiv se bazează în stadiul iniţial, precoce pe criteriile enunţate, iar în stadiile tardive, pe tabloul clinic, articular, dominat de artralgii, redoare, tumefacţii, deviaţii, deformări şi anchiloze articulare (osteoporoză şi microgeode)

Examenul de laborator

V.S.H.-ul la început poate fi moderat sau poate atinge valori între 30-80 mm. Este un semn important prin precocitatea sa. Hemoleucograma arată o anemie uşoară, monocromă sau hipocromă. Electroforeza proteinelor serice arată albumine scăzute, dar globulinele A şi B sunt crescute.

În poliartrita cronică evolutivă lichidul sinovial este bogat în polinucleare, dar găsim şi ragocite, adică leucocite citoplasmatice care au aspect de boabe de strugure.

Tratamentul in poliartrita reumatoidă  este complex şi de lungă durată în vederea recuperării funcţionale a bolnavului Obiectivul principal al tratamentului poliartritei reumatoide este oprirea sau întârzierea evoluţiei procesului inflamator spre distrugerea ireversibilă a articulaţiilor şi compromiterea structurilor extraarticulare. Ca obiective colaterale se înscriu:

-                     combaterea imediată a durerii şi disconfortului;

-                     corectarea deformărilor caracteristice stadiilor tardive de evoluţie

Tratamentul medicamentos consta in administrarea de medicamente antiinflamatorii ( nesterodiene sau steroidiene ) si medicamente remisive (de fond, modificatoare ale bolii sau cu acţiune lentă ex.: compuşii de aur, an D-penicilina, imunomodulatoarele )

Hidroterapia -  in tratarea poliartritei reumatoide sunt indicate bai calde simple la o temperatura de 36-37 grade si cu o durata de 15-30 minute; duşul subagval ,baia kinetică,băile medicinale cu flori de muşeţel sau de mentă, impachetări cu parafină, impachetări cu nămol,

Electroterapia -  :se vor utiliza curenti galvanici, diadinamici, unde scurte, ultrasunete.

Masajul are multiple actiuni cum ar fi

-         actiuni locale: acţiunea sedativă asupra durerilor de tip musculare sau articulare, acţiunea sedativă asupra durerilor de tip nevralgic, acţiune hiperemiantă locală cu îmbunătăţire a circulaţiei locale care se manifestă prin încălzirea tegumentului căruia i se exercită masajul, înlăturarea lichidelor interstiţiale de stază, cu accelerarea proceselor de resorbţie în regiunea masată

-         actiuni generale: stimularea funcţiilor aparatului circulator, creşterea metabolismului, efecte favorabile asupra stării generale a bolnavilor, cu îmbunătăţirea somnului, îndepărtarea oboselii musculare.

Kinetoterapia - În cadrul kinetoterapiei se vor aborda următoarele probleme:

-         menţinerea sau corectarea aliniamentului segmentelor şi a posturilor fiziologice;

-         menţinerea sau ameliorarea mobilităţii articulare;

-         menţinerea sau ameliorarea forţei musculare;

Se va explica pacientului modalitatea de evoluţie a bolii şi pericolul de fixare a articulaţiilor în poziţii vicioase, nefuncţionale  

1. Evitarea flexumului de genunchi şi şold, poziţie pe care pacientul o ia cu scop antalgic.

-         se va evita statul prelungit pe scaun sau fotoliu. În poziţia şezând pe scaun se va sprijini piciorul pe un scaun alăturat, genunchiul fiind extins;

-         în pat (pat tare) membrele inferioare vor fi ţinute întinse. Se vor evita pernele sub genunchi;

-         progresiv, se va păstra poziţia de decubit ventral până la 60-90 minute pe zi în şedinţe intermitente;

-         utilizarea unor suporţi sub gleznă (decubit dorsal) pentru menţinerea în extensie a genunchiului, sau săculeţi de nisip pe genunchi.

2. Evitarea flexiei plantare şi varusul piciorului ca şi degetele în ciocan,   deviaţiile cele mai obişnuite ale piciorului în poliartrita reumatoidă.

-         se confecţionează o atelă posterioară (gambă, călcâi, talpă) pentru susţinerea piciorului în unghi de 90^o cu gamba. Se poartă noaptea şi în timpul repausului diurn la pat;

-         utilizarea unor susţinători plantari care să prezerve bolţile piciorului (inclusiv bota anterioară transversală). Se vor purta în toate tipurile de încălţăminte permanent.

-         la femei se va reduce înălţimea tocului în aşa fel încât presiunea maximă să cadă în scobitura din mijlocul plantei şi nu pe articulaţiile metatarso-falangiene

-         încălţămintea să fie comodă, uşoară, destul de adâncă pentru a permite flexia degetelor înăuntru ei

3 Evitarea devierilor mâinii şi a dizlocării falangelor este de primă importanţă deoarece marea majoritate a poliartritei reumatoide afecetează articulaţiile mâinii, creând în timp  severe invalidităţi cu incapacităţi şi handicap.

-         se vor evita activităţile care solicită mult flexorii degetelor (în special flexorul lung), deci se preferă apucarea obiectelor cu ambele mâini, nu doar cu o mână, prehensiunea va folosi mai mult palma decât degetele; pentru cele mai diverse activităţi, atunci când este posibil, se vor utiliza în special podul palmei şi marginea laterală a mâinii.

-         se vor întări muşchii extensori ai degetelor pentru a preveni deviaţia cubitală.

-         se vor evita activităţile care obligă la menţinerea unei poziţii de deviere a pumnului, respectiv se va acţiona în aşa fel încât să se păstreze o alinere perfectă a mâinii cu antebraţul. Eventual până la căpătarea acestei obişnuinţe se va aplica un manşon rigid la nivelul pumnului.