Spondilita Anchilozanta

26.03.2014 06:19

SPONDILITA ANCHILOZANTĂ (SA)

 

 Boală inflamatorie cronică, de obicei evolutivă, care afectează predominant scheletul axial (dar şi articulaţiile periferice), avînd debut la nivelul articulaţiilor sacroiliace.

·        Este mai frecventă la bărbati, intre 15-20 ani

·        Boala evoluează spre fibroză, osificare si anchiloză (spondilos=vertebră, anchilos=strîmb).

 

ETIOLOGIE: nu este cunoscută, dar sînt implicaţi:

·        Factorul genetic = SA este de 30 ori mai frecventa printre rudele bolnavilor decit în populaţia generală. Factorul ereditar este corelat cu prezenţa antigenului HLA B27 (prezent la 90% din bolnavii cu SA ).

·        Factori infecţioşi = 70% din bolnavi au avut infecţii urinare cu Klebsiella.

 

TABLOUL CLINIC:

·        Debutul este de obicei ascendent (de la articulaţiile lombosacrate spre coloana vertebrală) , dar poate avea şi debut descendent sau bipolar.

·        Dureri lombosacrate:

o       cu caracter inflamator, ce apar mai ales în a II-a parte a nopţii;

o        durerile pot iradia pe faţa posterioară a coapsei, alternînd de o parte şi de alta, realizînd ‘’sciatica in basculă’’;

o       durata perioadei dureroase este de peste 3 luni.

·        Redoare matinală pronunţată, ameliorată după mişcări

·        Manifestări generale: subfebrilitate, inapetenţă, scădere ponderală, astenie.

·        Manifestări extrascheletice: oculare (irita este cea mai frecventă, este unilaterală şi se vindecă fără sechele), pulmonare (fibroza pulmonară a lobilor superiori), cardio-vasculare, neurologice (sindromul ‘’cozii de cal’’)

·        Manifestările articulare periferice apar in cursul evoluţiei bolii, pe care o fac mai invalidantă, mai ales că sînt afectate articulaţiile coxo-femurale şi tibio-tarsiene.

 

 

Boala evoluează în 4 stadii:

1.    Std. Sacroiliac= dureri fesiere ce iradiază pe sciatic, dureri la comprimarea antero-posterioară şi laterală a bazinului.

2.    Std. Lombar= dureri lombare, stergerea lordozei lombare (rectitudinea coloanei lombare), reducerea mobilităţii acestui segment (manevra Schober)

3.    Std. Dorsal= dureri toracice ,limitarea expansiunii cutiei toracice, accentuarea cifozei.

4.    Std. Cervical= dureri cervicale, rigidizarea acestui segment (se măsoară distanţa occiput-perete)

 

 

 

EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC:

·        SA evoluează în pusee, între care există perioade de remisiune, de durată variabilă.

·        În formele medii, coloana vertebrală îşi pierde complet mobilitatea in aproximativ 20 ani. La unii bolnavi evoluţia este mai lentă, boala rămînînd localizată vreme îndelungată la nivelul bazinului şi coloanei lombare. Alţii au forme rapid evolutive, care duc la rigiditatea întregii coloane vertebrale in 1-2 ani.

·        În stadiul avansat, bolnavul are aspectul unei ‘’marionete de lemn’’ (coloana vertebrală rigidă, cu ştergerea lordozei lombare, cifoză dorsală, proiecţia anterioară a coloanei cervicale şi cu genunchii şi şoldurile flectate).

 

INVESTIGAŢII PARACLINICE:

 

·        Radiografia de bazin şi coloană vertebrală.

-         sacroileita bilaterală este principalul criteriu de dg. radiologic (iniţial există inflamaţie; ulterior apar eroziuni osoase şi punţi osoase între sacru şi iliac cu fuziunea completă şi dispariţia spaţiului articular)

-         apar sindesmofite prin calcifierea ligamentului fibros

-         aspect pătrat al vertebrelor lombare (pe radiografia de profil)

-         rectilinia col. lombare

·        Investigatii de laborator: Ag. HLA B27 (prezent la 90-95% din bolnavii cu SA)

 

Criterii de dg:

  • Durere lombosacrată cu durată mai mare de 3 luni;
  • Limitarea mobilităţii col. lombare
  • Sacroileită bilaterală (pe Rx)

 

TRATAMENT: deşi pînă în prezent nu există un tratament specific al SA, măsurile urmăresc să amelioreze simptomele bolii şi să prevină complicaţiile invalidante.

·        Dintre AINS cele mai eficiente sînt: indometacinul şi fenilbutazona.

·        Kinetoterapie: pentru prevenirea anchilozei in poziţii nefuncţionale. Se urmăreşte creşterea tonusului muşchilor extensori mai mult decît a flexorilor. Este utilă şi hidroterapia (inotul), curele termale şi heliomarine, fizioterapie.

·        Rontgen-terapia este rezervată bolnavilor cu forme de boală avansate, care prezintă contraindicaţii sau lipsă de răspuns la AINS.

·        Tratament ortopedico-chirurgical (protezarea şoldului)